Wednesday, December 15, 2010

Televizoru de la bunica

De fiecare data cand ramaneam la bunica ba imi facea gris sau orez cu lapte, ba beam cafea cu muuult zahar, ba ne uitam la tv la filme, desene sau telenovele. Stateam in pat si ne uitam ore intregi la Goldstar-u ei :) ...bunica era tare atasata de tv...si tin minte ca la un momendat mi a zis ca atunci cand ea nu o sa mai fie, sa iau eu televizorul si sa il pun la mine.

La ceva timp bunica a murit si televizorul a ajuns la mine si odata cu el si o parte din bunica...

Dupa un an sau doi imi ma intreaba tata daca vreau sa imi ia alt televizor...i am explicat de multe ori ca acest tv are o semnificatie prea mare pt mine ca sa il pot da...

Au mai trecut ani si tata si-a cumparat LCD, din nou aceasi discutie. Tati: hai mah, ia tvu meu, ca nu mai am ce face cu el...... Eu nu si nu...

De curand tati a primit un tv care avea probleme, proprietarul a zis ca nu il mai vrea si sa il ia tati pt piese... Lui tati i s a parut ca tvu merita osteneala si s a chinuit 2 nopti si l a reparat...

Tvu e misto, e mare si se aude super. Stereo gen :))). M a convis sa il iau eu ca de vandut nu are cui, nimeni nu mai cumpara tvuri mari oricat de bune ar fi...si ca pacat...

Sigur stiti sentimentul acela, atasamentul fata de unele lucruri ramase de la cineva drag care nu mai este...nevoia de conservare... Cu toate ca nimic nu o mai aduce inapoi imi e greu sa ma despart de lucrurile astea...

Pe bunica o visez cel mai des. O visez vie..desi sunt constienta si in vis ca nu are cum sa fie adevarat...si imi zice ca are doar o zi...ca dupa tre sa se duca inapoi...
As da orice pt o zi cu ea...

75 % din ce sunt acu ii datorez bunicii... Educatie, principii, reguli... Totul... :)

Noapte buna!! Va pup

ps: eventualele greseli le corectez de la laptop maine :D

1 comment:

andreea said...

te inteleg perfect ...si eu as da orice ptr inca o zi cu ea :(