Imi e frica de doctori/spitale/injectii si tot ce tine de capitolul asta. Imi este foarte, foarte frica. Si nici nu suport spitalele, de mica nu mi-au placut. Sa va explic. M-am nascut la 7 luni (rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte) si cantaream vreo 2 kg 300; am fost bagata la prematuri... eram cea mai mare de acolo, logic... cei de acolo aveau 1 kg, 1 kg juma... dar ca sa ies din spital trebuia sa am 2 kg juma... si ce credeti? nu luam in greutate, deloc...asa ca asistenta a modificat pe fisa ca sa pot pleca acasa :) i-a zis mamei ca sunt sanatoasa, dar ca e posibil sa nu imi placa spitalul si ca o sa imi fie mai bine acasa... Si asa a si fost.De fapt, ar trebuit sa va mai zic ca sunt si foarte foarte norocoasa. La cei 20 de ani ai mei, nu am stat in spital decat cand m-am nascut... M-a ferit Dumnezeu de boli care necesita internare, de operatii etc... Aaa, am avut mana rupta, din cot... atunci am fost la spital, ca sa imi puna mana in ghips, a fost destul de nasol ca era mana stanga (cu care scriu) ... cotul era fisurat in 3 si doctorul mi-a zis ca daca nu se reface va fi nevoie de operatie ... si ca va trebui sa invat sa scriu cu mana dreapta (lucru imposibil pt mine) . Nu am dormit 2 zile, de frica sa nu ma asez din greseala pe mana si sa ajung la operatie :) aaa, mana din ghips am scos-o singura :)
Buunnn... aaa, cat despre injectii... cred ca am facut doar injectiile care trebuiau pt scoala.
Si spre rusinea mea, nici la analize nu am fost pana acum 2-3 ani, cand a fost campania aia cu analizele obligatorii... Naspa moment. Dupa ce ca eram speriata de moarte, au aparut si complicatii... adica, nu aveam nici macar o vena la vedere de unde sa imi ia sange, asa ca atat doctora cat si asistentul s-au chinuit sa le caute :) ba la mana stanga, ba la dreapta... ma intepasera de vreo 4-5 ori... Intr-un final mi-au zis ca asa se intampla cand iti e frica, venele se ascund (WTF?) si sa incerc sa ma relaxex, ca daca nu ma trimit la alti doctori sa imi ia sange din alta parte si ca ei nu au atata rabdare... ma rog, am zis sa ma lase cateva secunde... am purtat o discutie cu venele, le-am zis ca nu e un moment bun pt joaca si se pare ca au inteles ... au aparut doua :)
Cam asta e istoria mea cu spitalele ... Trebuia sa va povestesc ca sa vedeti ce lucru maret am hotarat. Maret pt mine.
Saptamana viitoare ma duc sa imi fac analizele. TOATE.
E o hotarare luata de mai mult timp, insa cred ca acum am curajul necesar :))
Prima data am zis ca o sa ma duc doar la dermatolog. Pt ca in anumite situatii imi apar niste pete rosii. De fapt, in mai multe situatii... daca am emotii, daca sunt nervoasa, daca stau la soare, daca imi e frig, daca, daca, daca... la orice stare, care nu e normala imi apar. La inceput imi apareau doar la baza pieptului, insa o data cu intensitatea emotiei ele se extind... se duc si pe gat, uneori si pe maini... Si de ceva timp am observat ca imi apar si pe picioare dupa ce ies din dush (adica la apa calda). Ideea e ca nu ma mananca, nu am nicio treaba... doar ca sunt inestetice... Si nu ar fi numai asta problema, insa imi e frica ca se pot extinde si pe restul corpului... si chiar nu stiu de la ce sunt...imi e frica sa nu fie ceva mai grav.
Si am zis ca daca tot ma duc, sa ma duc sa imi iau si sange si tot ce mai trebuie ca sa aflu daca sunt in regula...
Oriunde imi zice doamna doctora :) Ma duc intr-o zi sa le fac pe toate.
Sper sa iasa bine.
