Bilant 2010

Traditia este traditie. Din 2007, de cand am blogul, fac acest bilant la sfarsit de an... Mi se pare amuzant, pt ca de fiecare data citesc bilantul din anul trecut ma amuz, pt ca mai cresc un pic. Cel din 2007 e absolut amuzant, cum am putut sa scriu de unghii? :))

La sfarsitul anului 2009 imi doream pt acest an urmatoarele:

- mai intai sa trec de sesiunea din februarie - am cam trecut :))
- sa merg in Germania - Germania? chiar nu stiu de ce am ales tara asta. Deci, nu. nu am fost :)
- sa fiu mai cu capu pe umeri :) - inceram si la anu, Andreea :)) daca zici de 3 ori poate se implineste
- sa am sanatate, ca doar atunci cand racesc imi dau seama cat de importanta e... nici nu vreau sa ma gandesc daca as avea ceva mai mult - nici nu a trebuit sa ma gandesc... am simtit.
- sa trec in anu III fara restante :) - daaa. hai ca am trecut :))
- sa vad mai toate orasele care mi-au mai ramas din Romania - mai am de vazut doar Arad si Oradea :)
- sa imi fac camera cum vreau. adica sa imi iau mobila noua, canapea si usa... (TE ROG, TATIIII)- inca te rog tatiiiiiii :) ... cred ca nu mai imi citeste blogul ... :(
- sa treaca criza asta tampita ca sa se indeplineasca dorinta de mai sus :)) - mai baga o fisa :)
- sa fiu mai cuminte, sa nu mai dau atatea batai de cap - da, inteligenta dorinta, n-am ce zice :)
- sa traiesc fiecare clipa - ca de obicei :)
- sa stau mai mult cu prietenele mele dragi :) - chiar am stat :)

Asaaaaaaaaaaa :)

Si acummmm
Plusuri:
- sunt sanatoasa. mama e bine, incepe sa isi foloseasca mana din ce in ce mai mult.
- a fost un an scolar bun. am vizitat destul de multe, am fost in 2 practiri frumoase, care m-au facut foarte mandra de tara noastra. avem niste piesaje dementiale.
- am facut putina curatenie printre prieteni. e mult prea pretios timpu ca sa ni-l petrecem cu persoane care nu merita nici macar ... de fapt, care nu merita nimic :) nici macar sa le bagi in seama :)
- am facut sport. mult sport. mi-am facut un obicei sanatos... si in plus mi-am facut o gramada de prietene... suntem o mini comunitate. e un fel de a 3-a familie pt mine.
- am bucataria visurilor mele. ma rog, in limita de bani a visurilor mele. dar... sunt extrem de mandra de ea :D
- am avut o vara superba. am fost de 3 ori la mare... am fost in Vama Veche 8->
- am fost la o gramada de concerte misto. i-am ascultat pe cei de la Korn live:)
- am stat pt prima data la cort. la festival si nu a fost chiar asa de naspa :)
- Anna, colega mea. este un plus al anului. pt ca am trecut prin multe si asta ne-a aproapiat super mult. acum am doua fete taur in viata mea, Andreea si Anna :) poate ca si de asta imi sunt cele mai bune prietene.
- trebuie sa spun si despre relatia cu tatal meu. chiar sunt uimita. sunt momente in care ma inteleg mai bine cu el decat cu mami... si asta e un lucru mareeee :D mai are el momentele lui, dar este pe drumul cel bun ... Datorita mie... m-am chinuit ani ca sa il aduc in stadiul acesta :))
- am achizitionat toata colectia Jules Verne, autorul copilariei mele.
- am vazut cateva seriale foarte interesante, din care chiar am avut ce invata :)
- hmmm. si despre dragoste. nu pot sa o trec nici la plusuri, nici la minusuri. pt ca, acum la sfarsitul anului, chiar nu mai este :) poate a fost ceva, pe la inceputul anului, dar s-a dus ... si cred ca bine a facut ;)

Minusuri
- mi-e foarte greu, leoaica fiind, adica orgolioasa, sa recunosc ca am avut parte si de minusuri
- accidentul mamei. au fost cele groaznice zile din viata mea... si cu asta cred ca am zis tot.
- mi-am mai pierdut putin increderea in oameni. si cu toate ca am avut si de castigat din asta ( vezi plusu nr 3) tot un minus este. pt ca investisem destul de mult in unele persoane ... doare al dracului de tare sa vezi cum niste "oameni" nu mai sunt, de fapt, oameni...
- cele doua restante care mi-au mai ramas
- nu am citit suficient. de fapt, nu cat mi-as fi dorit sa citesc. am ramas in urma ... (din cauza penultimului plus care mi-a mancat destul de mult din timpul liber :) )

Pt 2011 imi doresc
* sa trec cu bine de ambele sesiuni din anul III, ca sa pot intra linistita in licenta
* automat, sa iau licenta
*daca se poate sa fie si cu nota buna, ar fi perfect
*sa ma apuc de licenta de la inceputul anului, nu la mijlocul lui, cum fac toti studentii
*sa avem un bal perfect, cel putin la fel de frumos ca cel din liceu
*sa profit la maxim de aceste luni de facultate, pt ca acesti ani nu se mai intorc :)
*cu putin noroc... sa ajung sa fac masterul in orasul dorit, in tara dorita... si la aceasi specializare
*sa imi gasesc un loc de munca
*daca se poate... sa fie si un loc de munca la care sa ma duc cu placere, ar fi perfect :)
*sa fiu mai cu capul pe umeri. o sa se implineasca intr-un final, stiu. simt chestia asta :))
*siiii... cam atat. aaaa, si sa raman la fel. cu acelasi zambet, aceleasi principii si acelasi entuziasm ca si pana acum. Am I right? ;;)

Voi? V-ati gandit la un bilant?
Aveti cu ce sa va mandriti? sau aveti regrete?

Craciun bun!!!

Va doresc un Craciun fericit, multa sanatate si sa aveti parte de zile frumoase alaturi de cei dragi!!!

Sa va bucurati la maxim de familie, ca este singura care conteaza.
Eu asa o sa fac. O sa am o zi superba alaturi de familia mea. Pt prieteni si cluburi, bautura exista alte zile din an!

Anul acesta mi-am dat seama cat de mici suntem de fapt... cat de repede se poate intampla ceva care sa iti darame tot ce te-ai chinuit sa construiesti.

Multa sanatate! Pt ca acum inteleg, mai mult ca oricand, de ce in fiecare mesaj se regaseste acest cuvant, daca ai sanatate celelalte vin de la sine :)

PT voi:


pt ca melodia asta ma linisteste... imi aduce aminte de vara... de vama veche... de multe :)

Televizoru de la bunica

De fiecare data cand ramaneam la bunica ba imi facea gris sau orez cu lapte, ba beam cafea cu muuult zahar, ba ne uitam la tv la filme, desene sau telenovele. Stateam in pat si ne uitam ore intregi la Goldstar-u ei :) ...bunica era tare atasata de tv...si tin minte ca la un momendat mi a zis ca atunci cand ea nu o sa mai fie, sa iau eu televizorul si sa il pun la mine.

La ceva timp bunica a murit si televizorul a ajuns la mine si odata cu el si o parte din bunica...

Dupa un an sau doi imi ma intreaba tata daca vreau sa imi ia alt televizor...i am explicat de multe ori ca acest tv are o semnificatie prea mare pt mine ca sa il pot da...

Au mai trecut ani si tata si-a cumparat LCD, din nou aceasi discutie. Tati: hai mah, ia tvu meu, ca nu mai am ce face cu el...... Eu nu si nu...

De curand tati a primit un tv care avea probleme, proprietarul a zis ca nu il mai vrea si sa il ia tati pt piese... Lui tati i s a parut ca tvu merita osteneala si s a chinuit 2 nopti si l a reparat...

Tvu e misto, e mare si se aude super. Stereo gen :))). M a convis sa il iau eu ca de vandut nu are cui, nimeni nu mai cumpara tvuri mari oricat de bune ar fi...si ca pacat...

Sigur stiti sentimentul acela, atasamentul fata de unele lucruri ramase de la cineva drag care nu mai este...nevoia de conservare... Cu toate ca nimic nu o mai aduce inapoi imi e greu sa ma despart de lucrurile astea...

Pe bunica o visez cel mai des. O visez vie..desi sunt constienta si in vis ca nu are cum sa fie adevarat...si imi zice ca are doar o zi...ca dupa tre sa se duca inapoi...
As da orice pt o zi cu ea...

75 % din ce sunt acu ii datorez bunicii... Educatie, principii, reguli... Totul... :)

Noapte buna!! Va pup

ps: eventualele greseli le corectez de la laptop maine :D

Miroase a iarna...

Mie nu imi place iarna, deloc. De fapt, imi place putin zapada, dar doar sa o va, nu sa o simt... Aaa si imi place spiriul sarbatorilor de iarna, caldura si toate pregatirile... In rest NU ...
Nu suport frigul, da deloc deloc, nu imi place sa ma imbrac gros, mai mult de o bluza si geaca nu suport pe mine. Nu imi place nici macar sa merg la cumparaturi de haine groase, ft rar se intampla sa imi placa vreun pulover...

Sunt nascuta vara, chiar la mijlocul lunii august, deci e normal.
Nu cred ca m am plans vreodata ca este prea cald...nici cand era canicula cea mai mare. Prefer de o mie de ori sa imi fie prea cald decat putin frig.

Daca vara sunt tot timpu afara, cred ca vin acasa doar sa ma schimb, iarna sunt mai tot timpu in casa (la mine, la prieteni...la oricine are un calorifer:))... Iarna ies doar daca chiar am ceva de facut...nu ma prostesc :D

Iarna asta a venit mai greu...adica pana azi chiar a fost ok...de maine tre sa imi gasesc ocupatie :))
Aaaa, mai imi place iarna dintr un motiv...cand e frig citesc foarte mult, sau ma uit la filme...

Aprox in 2 luni (cam dupa ce s a terminat vara) am vazul Gossip Girl (serialul e ok, e putin cam tras de par, dar chiar m a prins actiunea...e de fete:D recomand fetelor de varsta mea), Dr. House (EXCELENT...absolut genial, fescinant, actorul principal e nemaipomentit si joaca extrem de bine, recomand din tot sufletu, eu sunt la zi :D) si momentan ma uit la The Mentalist (e interesant, chiar imi place, il recomand si pe el)

Daca aveti vreun alt serial interesant sa imi spuneti :) astept pareri
V as intreba si de carti, dar deja am ramas in urma...am vreo 5 carti imprumutate pe care sper sa le restitui anul asta :)

Deci: vara/iarna, primavara/toamna? Si de ce?
Aaa... Sa nu uitati de seriale :)

Home alone :)

Postare de pe telefon...in caz ca apar greseli imi cer scuze, dar are telefonu asta niste butoane... :D

Buuun. Sa nu deviem de la subiect. Inca de mica mi a fost frica sa dorm singura, pana la varsta de 14 ani am dormit cu mama, in conditiile in care avem apartament cu 3 camere... Cand am inceput liceul am decis ca e timpu sa am putina intimidate, asa ca m am mutat in camera din capatul celalalt al apart. E un fel de garsoniera, am baie, balcon, hol...sunt izolata de ai mei, pot sa plec si sa vin fara sa ma simta...,

Primele seri in noua camera au fost amuzante, dormeam (de fapt nu prea dormeam) cu un fel de lampa cu pesti care se invarteau (inotau) :D de fapt, am dormit cu pestisorii mult timp, un an parca, pana s a terminat bateria la aparat :)

De aici nu imi amintesc sa mai fi fost probleme, doar ca niciodata nu am dormit (noaptea) singura in casa, in putinele dati cand rameam singura chemam pe cineva la mine...

Asta pana azi...ai mei au plecat la tara si m au anuntat destul de tarziu ca raman peste noapte acolo... Nu am mai chemat pe nimeri. Consider ca e o provocare... Pana mea, am 21 de ani, sunt fata mare :D

Stiu ca pare amuzant, de fapt chiar e amuzant... Plec de nebuna prin diferite orase ale tarii, ma intorc seara cu trenu, ma plimb noaptea pe strazi dubioase... Dar nu imi este frica deloc... Imi mod normal, trebuia sa fie tocmai invers...afara este probabillitatea mai mare sa patesti ceva...in casa esti in siguranta :D

Gata. M a luat somnu, sper sa treaca rpd noaptea asta :)

voi aveti povesti in genu?

Tata. Facultate. Regrete.

Maine tatal meu are intalnirea de 30 de ani de la terminarea facultatii. A facut Politehnica, specializarea Electrotehnica (mami a terminat Mecanica fina... o familie de ingineri :) ) O facultate grea... Politehnica este si in prezent o facultate grea, imi imaginez ca acum 30 de ani era si mai grea...

Banuiam ca are ceva emotii si m-am gandit sa ma duc sa vorbesc cu el. Mi-a povestit de facultate, de armata... de colegi... am stat ceva de vorba. Imi face placere sa vorbesc cu el... pacat insa ca nu sunt ft dese conversatiile noastre... Am invatat multe de la el si mai am o gramada de invatat.

Uneori simt ca ne asemanam foarte mult, nu ma refer la trasaturile fetei (mie nu mi se pare ca semanam deloc, insa toata lumea zice ca suntem ca 2 picaturi de apa), ci la caracter... Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am luat de la tati este vointa. Imi dau seama acum (mai ales dupa ce i-am citit jurnalul) ca eu sunt cum ar fi vrut sa fie el la varsta mea.

Mereu am invidiat fetele care aveau o relatie mai speciala cu tatii lor.
Mie imi era frica de tata cand eram mica... si mult timp mi-a fost... tata ma mai batea daca faceam prostii. Niciodata nu a fost prea afectos cu mine... nu imi aduc aminte sa ma pupat in afara unei sarbatori/zile de nastere. Nu a incercat sa stea de vorba cu mine...
Tinand cont ce cele zise mai sus, nici eu, in adolescenta, nu am facut eforturi prea mari sa il inteleg. L-am vazut mereu ca pt "ala" rau si nu il bagam in seama... cand a inceput sa imi puna limite am inceput si eu cu minciunile. Daca vroiam sa fac ceva si nu ma lasa, minteam si tot ajungeam ca fac ce vreau... sa ma duc unde vreau.

Acum vreo 4 ani am vrut eu sa plec la mare pt un concert. Mama a zis ca vrea si ea sa vina cu mine, sa mai stam cateva zile... Bun. I-am zis mamei ca ar fi mai bine sa il mintim (trebuia sa plecam chiar a doua zi) si sa ii zicem ca plecam la o ruda ceva... ca la mare sigur nu ne lasa. Dar mama nu si nu... lasa ca ii zic eu si o sa vezi ca ne lasa. Logic ca tata a zis nu.. a facut si un mare tam tam... I-am zis mamei ca, cu ea sau fara ea... tot ma duc :) Pana la urma, saraca, a decis sa vina cu mine, i-a facut mancare lui tati si i-a scris un bilet in care isi cerea scuze... si eu, la randu meu, i-am scris un bilet... in care i-am enumerat motivele pt care plec... si la sfarsit i-am scris: "poate ca nu sunt fata pe care ti-ai dorit-o, dar, cu siguranta, nici tu nu esti tatal pt care mi l-am dorit"...

Cuvintele acestea si acum imi stau pe creier. Nu vreau sa ma gandesc ce a simtit cand le-a citit... si sunt sigura ca nici acum nu le-a uitat.. si ca nu o sa le uite... nici eu, de altfel.
Regret doar ca nu am avut rabdarea necesara ca sa il inteleg si sa stiu cum sa il iau... Daca i-as fi gasit jurnalul acum 10 ani cred ca altfel ar fi stat lucrurile :)

Acum insa e ok... cred ca in scurt timp o sa am relatia pe care mi-am dorit-o intotdeauna si ma bucur, poate ca apreciez mai mult ...


Aaa... el este tatal pt care mi l-am dorit :) sunt ferm convinsa.

Variante..

Ce faci cand iti dai seama ca ceea ce ti-ai dorit atat de mult, nu este de fapt ce ai crezut ca este?

Sunt mai multe variante.
prima: sa te minti in contiunare si sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic. sperand, in adancul sufletului, ca poate te-ai inselat.
a doua: ramai socat. foarte socat. extrem de socat as putea zice.
a treia: razi si te intrebi cum ai putut sa fi atat de prost?!?!.

Poti sa le incerci pe toate.
Eu m-am blocat la a treia varianta. Si inca sunt acolo... nu am inca raspuns la intrebarea asta... inca cred ca era ceva bun, inca mai cred ca am avut ochi bun si ca nu m-am inselat intru totul. Au fost fapte care dovedesc asta... dar au fost si fapte care dovedesc contrariul.

si... e pacat. deja cred ca am renuntat si nu mi-am dat seama. nu ma mai agit...
o sa vedem daca timpu imi va da dreptate... sau nu... si sunt sigura ca va fi prea tarziu, mult prea tarziu. asa se intampla mereu :)

ps: promit sa scriu posturi ziua de acum incolo. noaptea sunt destul de dubioasa. o latura mai necunoscuta de a mea :))

Dor de liceu :)

aceasta este o postare mai veche, o postare nefinalizata (ca multe altele) ... si daca tot a inceput un nou an scolar, m-am gandit ca este o ocazie buna sa termin si eu postarea :)

Pe 11 iunie am stabilit cu colegii de liceu sa ne vedem, la serbarea de sfarsit de an.
Ionel a incercat sa ia legatura cu toti, ne-a sunat pe cate unu si ne-a rugat sa vorbim cu cine am mai pastrat legatura... Ma rog, unii chiar au avut treaba sau examene, altii pur si simplu au bagat scuze ...

Cred ca ne-am strans vreo 10-11. Am fost in liceu, am vorbit cu cativa profesori...
Mie, una, de cand am intrat in liceu mi s-a facut pielea de gaina. Imi veneau in minte atatea si atatea amintiri, cate emotii am avut in prima zi de liceu... cate emotii am avut in ultima zi de liceu.
Baile... in care eram trimise, in clasa a 9-a, sa ne demachiem de diriga :))

Bancile, prietenele noastre eterne. In fiecare pauza alergam sa prindem o banca libera :)

Balul. Care a fost peste asteptarile mele, de fapt, cred ca peste asteptarile tuturor. Ne-am mega distrat... Am ras, am dansat pana cand ne-au dat afara. Am simtit ca suntem cu adevarat o clasa unita.

Mi-e dor de liceu, dar, ca sa fiu sincera, imi place mai mult la facultate. Cred ca mi-e dor de liceu datorita varstei, 14-18, adolescenta ... perioada frumoasa intre copilarie si maturitate (cat de cat) ... primu sarut adevarat, prima dragoste... Mi-e dor de nebunia de atunci, de orele petrecute prin parcuri, cand lipseam de la ore, de rastele interminabile, de biletele pe care ni le trimiteam intre noi, de beep uri... Daca iti dadea beep inseamna ca se gandea la tine :) Mi-e dor de un 4 :)) de clopotel... mi-e dor sa imi aud numele la catalog, de emotia cu care stateam cand trebuie sa ne asculte si se deschidea catalogu mai spre final...

Cred ca dorul asta ascunde de fapt frica pe care o am de responsabilitati. Incep anu III, imi dau licenta si trebuie sa ma hotarasc ce vreau sa fac mai departe. Am idei, dar sunt planuri mari. Si planurile mari sunt pt oameni mari, hotarati... si mie imi este frica... foarte frica...

....

Imi place mult melodia asta...
Nu stiu cum sa imi scuz lipsa mea de aici. Va pot spune doar ca trec printr-o perioada incarcata cu mult prea multe sentimente... nici eu nu pot sa ma inteleg.. si daca as scrie pe aici, cred ca ar fi mai rau. M-ati considera nebuna :)

Mi-e dor de mine... cea de acum 2-3 ani...
Incerc sa fiu tare, sa nu mai zic nimic, sa nu mai fac nimic... pt ca oricum e in zadar... destinatia e aceasi... S-a dus totul. De fapt, cred ca totul a fost doar pt mine...

ps: revin ... incerc terapia prin scris :)
ps1: chiar imi era dor de blog. sper ca nu mi-am pierdut cititorii ...

Despre sanatate. Si spitale.

Sa o iau de la inceput.
Joia trecuta mami si-a rupt mana, mana stanga. A alergat dupa masina, a cazut si s-a proptit in palma. S-a dus la Spitalul Sf Ioan si acolo i-au pus mana in ghips exact asa cum era dupa cazatura, adica stramba... nu i-au tras de ea ca sa revina in pozitia normala... pt a se suda cum trebuie. Vineri deja incepuse sa i se umfle degetul mare, era umflat si vanat. La fel si mana... si avea dureri mari... A mai stat weeku si luni dimineata am mers la Municipal. Doctorii de acolo si-au pus mana in cap cand au vazut in ce hal este pus ghipsu... si au chemat-o a doua zi dimineata sa ii scoata ghipsu si sa vada ce si cum.... ca poate nu ajunge la operatie, dar deja trecusera 4 zile... 4 zile in care mana a stat prost in ghips si probabil se sudase putin.

Marti dimineata. Am plecat de acasa cu gandu ca nu e prea grav, ca scapam repede si venim sa ne culcam. I-au facut analizeze, i-au gasit o mica problema la inima (pe fond nervos, nu e ceva care se poate trata), i-au scos ghipsu si ne-au pus sa asteptam sa se elibereze sala de operatii ca sa poata intra.
De aici incep emotiile. Doctorul ne-a zis ceva de genu: "nu vreau sa vorbesc urat despre colegii mei, insa va zic doar atat: e mai rau decat la inceput (atunci cand si-a rupt mana) " adica daca ar fi venit de joi probabil un ghips pus bine ar fi rezolvat treaba...

Asa... si acum despre anestezie... Noi credeam ca o sa ii faca anestezie partiala, ca e vorba de mana... nu ar avea rost sa ii faca totala... si mai ales fiind mami are probleme mari cu tensiunea si mai nou gasisem problema la inima.

Dar nu, domnu doctor ne zice ca o sa faca anestezie totala, e mai bine pt dansu ca sa nu se miste deloc si toate astea....

Chinu acum incepe... in momentul in care au luat-o la operatie am simtit ca imi fuge pamantu de sub picioare * tin sa precizez ca eu am fost in spital doar cand m-am nascut, cand mi-am rupt mana si cand mi-am facut analizele obligatorii... nu am avut nicio operatie, nicio chestie care sa necesite internare... si in rest am mai fost in 2-3 vizite... IAR mami la fel, nu a avut nicio operatie, nicio mana/picior rupt... deci nu am vazut-o niciodata in spital* ... am sunat-o pe vecina mea, Flori, sa o rog sa vina sa stea cu mine, pur si simplu simteam ca pierd controlul. Am inceput sa ma gandesc la mii si mii de chestii... ca daca nu prinde anestezia, daca ii pune mai mult, daca o sa ii creasca tensiunea si o sa apara complicatii...

Dupa 2 ore de stres... a urmat (dupa parerea mea) cel mai groaznic moment. am vazut-o pe mami pe targa adusa din sala de operatii... tocmai se trezea si respira asa greu, parca suspina... nu stiu cum sa explic ca sa intelegeti macar 1 % din ce am simtit eu atunci. Cand am vazut-o asa am crezut ca au aparut complicatii, ca nu poate sa respire... Mi s-a pus negru in fata, tremuram si am inceput sa plang si sa ma duc dupa targa... Am avut noroc cu Flori care m-a tinut si mi-a zis ca e normal, asa se intampla cand se trezeste din anestezie... Dar eu de unde puii mei sa stiu?

Au dus-o la postoperatoriu. Am reusit sa intru acolo, am vazut-o... era cam molesita, fara vlaga. Stiu, e normal, incercam sa imi repet singura in gand, dar tot nu puteam sa ma opresc din plans... m-am dus la ea... a reusit sa imi zica 2-3 cuvinte... ca o doare si ca nu vrea sa mai treaca prin asta niciodata... Dupa operatie avea tensiunea 20 si pulsul 130.... a fost cam naspa...

Dupa asistenta mi-a zis ca trebuie sa merg la farmacie sa ii iau cateva chestii. Nu are rost sa va zic ca m-a pus sa cumpar 2 fiole de nush ce medicament si ca una dintre ele i-a vandut-o doamnei care avea un baiat la operatie la pretul de 2... astea sunt povesti si povesti... si a trebuit sa cumpar pana si pansamente si glucoza (sau cum se numeste chestia din perfuzii) ... deci...

Apoi m-am dus sa ii mai iau ceva de manacare... am mai reusit cu greu sa intru la ea... si am vorbit. Mi-a zis ca s-a speriat mult, ca i-a fost foarte frica de anestezie, ca ii era foarte frica pt mine. Eu tot eram speriata, o intrebam daca e bine... ea imi tot zicea ca da, si ca sa stau linistita ca nu ma lasa ea singura ...

La 5 m-au dat afara din camera, ca s-au terminat orele de vizita... mi-au zis sa revin a doua zi... Am plecat din spital cu sufletu in gat... nici nu pot sa explic cat de speriata eram. As fi vrut sa imi dea un scaun sa stau acolo, la picioarele ei... sa vad eu ca este mai bine...

Pe seara am zis sa o sun. Ii lasasem telefonu sub perna, dar o mana o avea operata si cealalta cu branula, si oricum nu putea sa se foloseasca bine nici de ea... Nu ma asteptam sa raspunda... dar a raspuns :) avea o voce ok, mi-a zis ca a si manacat, ca a fost singura la baie... ca ea si un baiat sunt singurii care merg pe acolo :) Atunci mi-a revenit inima si mi-am dat seama ca raul a cam trecut ....

A doua zi de dimineata m-am prezentat la spital... Si o vad... un doctor o ducea la radiografie... cand am vazut ca merge pe picioarele ei, ca e vioaie m-am dus am luat-o in brate, eram in culmea fericirii :) .. dupa i-au facut externarea... si acum trebuie sa mergem zilnic la pansat... luam antibiotice si niste calmante pt dureri... am inteles ca dupa operatie i-ar fi dat morfina ... m-am cam speriat pt ca stiu ca morfina se da in cazuri grave... dar...

Zilele astea cat am stat prin spital, de dimineata pana seara am realizat cat de norocoasa sunt pt ca sunt sanatoasa... m-am ingrozit la fiecare poveste auzita in spital... si chiar m-a pus pe ganduri... oare noi, cei care suntem sanatosi, pretuim cu adevarat lucru asta? ne dam seama cat de importanta e sanatatea? ...

ps: m-au ajutat foarte mult si oamenii de langa mine... cred ca mi-au sunat incontinuu telefoanele... am tot primit mesaje.. si pe net si chiar m-au fost de folos.
E un sentiment frumos cand vezi ca nu esti singur si ca sunt oameni care se gandesc la tine.
Multumesc inca o data! :)

ps1: imi cer scuze daca textul are greseli sau este greu de citit... nu cred ca am fost foarte coerenta :)

Acuma stiu ca marea ma asteapta :)

Am tren peste 4 ore :) Plec la mare... in Vama Veche.
Stau pana luni... merg la Festivalul Folk You.

Vremea am inteles ca este foarte buna. Oameni misto. Mare. Concert. Am cam toate ingredientele pt o mini vacanta reusita :)

ps: v-am mai zis ca iubesc vara?
e anotimpu meu preferat :) - cred ca datorita zilei mele de nastere- :D

aveti grija de voi
puuup

Ganduri...

Stiu cum e. Stiu cum e cand atunci cand intru pe un blog nu gasesc nimic nou. Si nu imi place... am cateva bloguri pe care le citesc zilnic si ma enerveaza sa nu gasesc postari noi.

Ma gandesc serios sa imi caut ceva de munca. Mai toti prietenii mei lucreaza sau vor lucra in curand... si nu e ideea de turma, ci doar ca as vrea sa fiu si eu utila si sa castig macar jumatate din cat consum.

Nu stiu unde as vrea sa lucrez ca sa incep sa caut ceva... As vrea ceva pt cateva luni pt ca o sa vina un an greu, anul 3... si licenta si nu cred ca o sa am timp foarte mult.

Ai mei deocamdata nu mi-au zis nimic... mi-au mai zis ei sa imi iau un job ca vreau prea multe, dar nu mi-au pus sulita-n coaste... Pe de-o parte as vrea sa ma bucur de vara, de vacanta, pt ca mai mult ca sigur va fi ultima vara linistita, pe de alta parte as vrea sa am banii mei si sa nu depind de ai mei...

Schimband subiectu... am avut un weekend foarte frumos. Cu soare, mare si oameni frumosi ... printre ei se numara si Sarilla, Dodo, Bianca ... ma bucur ca v-am revazut :)

Am avut parte de multa liniste... mi-am facut putina ordine in ganduri...
E uimitor, marea de fiecare data ma linisteste si imi incarca bateriile ...

Revin...

I'm back. Campulung Muscel

Well... I'm back :)
M-am intors de aseara, insa pana la ora asta nu cred ca am stat treaza mai mult de 3 ore :)) Eram franta, franta. Cred ca am imbatranit ca anu trecut aveam mai multa baterie :))

Practica a fost una stationara, adica am dormit intr-un singur loc, in Campulung Muscel si am avut trasee zilnic.
A fost destul de lejera practica. Pleacarea era in fiecare zi la 9, lucru mare pt noi :)), si ne intorceam destul de devreme la hotel, pe la 4-5 maxim eram inapoi... la celelalte practici plecam la 7-8 si ne intoarceam seara...

In mod normal ar fi trebuit sa fiu odihnita, pt ca la pranz puteam sa dorm. PUTEAM. Insa nu s-a intamplat asta deoarce camera noastra era langa a baietiilor si pe hol, in dreptul camerei noastre era o masa, o canapea si scaune... si o priza ... si ghiciti ce a stat in priza mereu? Sistemu de boxe :)) In primele zile am incercat sa dorm, insa mai mult rau imi faceam, dupa m-am lasat bagubasa. Aveam dopuri de urechi si tot nu reuseam sa dorm.

O sa pun programul zilele astea. Sa va povestesc ce am facut si ce am vizitat in fiecare zi.

Tot ce va pot spune acum e ca a fost o practica reusita. Mi-am dat seama cat sunt de norocoasa ca am posibilitatea sa vad atatea locuri frumoase si ca sunt inconjurata de oameni dragi.
Facultatea asta are un mare avantaj fata de altele. In primu rand vedem locuri superbe, locuri neobisnuite, locuri care multi nici nu isi imagineaza ca exista in Romania si le cauta in afara tarii... Si in al doilea rand, ajungi sa cunosti oamenii. Sa interactionezi cu ei... Cati dintre voi nu zic ca aveti prieteni buni in facultate? Ia stati cu ei, in aceasi camera zi de zi ... atunci cunosti omul. Intr-o saptamana ajungi sa cunosti un om mai bine decat intr-un an de facultate, stand zi de zi.

Mai avem avantajul ca ne cunoastem intre noi, toti din an. Nu ne stim doar persoanele din grupa si cu restul sa ne stim doar din vedere...
Ne-au pus in aceasi oala pe toti. A trebuit sa interactionam. Ne-au dat proiecte in comun.

Sunt 100 % multumita de alegerea facuta. Si nu neaparat pt practici. Ci pt ca simt ca fac ceea ce imi place cu adevarat. Pana si temele zilnice din practica ne-au placut.

Revin.
PS: m-am gandit de cateva ori la voi :)

PUP

Plec, plec ... pleccccccccccccccc :)

Bagaje.
Ador sa fac bagaje. Imi fac lista inainte cu o zi si imi trec acolo tot ce am nevoie, ca sa fiu sigura ca nu uit nimic. E foarte eficienta metoda :) Daca imi vedeti lista va speriati :))

Si trolleru meu, saracu, e cam full. Zici ca plec pt o luna, nu pt o saptamana... dar merg pe principiu ca mai bine in plus decat in minus :)

Noroc cu facultatea ca mai plec si eu :)
De fapt si cu Vama. Cred ca nu e luna in care sa nu calatoresc. Si asta e bine... sa nu ma plictisesc... o viata monotona pt mine ar fi deprimant

Ne auzim pe facebook :)) traiasca netu :))

Va puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup

Absenta

Daca mai stateam putin se faceau 3 saptamani de cand nu am mai postat nimic.
Nu stiu ce se intampla cu mine cu privinta blogului... Poate ca il vedeam ca pe un jurnal si dupa a inceput prea multa lume care ma cunoaste sa il citeasca si din ce in ce am inceput sa scriu mai rar si mai obiectiv.

Uneori imi vine sa scriu o gramada de chestii aici, dar ma opresc si ma gandesc ca pot fi interpretate de x si y.

Ma rog... o sa incerc intru in normal si sa nu imi mai pese...

In alta ordine de idei, absenta mea este si motivata. Am fost in sesiune. Mai am un examen si scap... maine :)
Dar de luni sunt in practica. O saptamana la Campulung si una la Bucuresti. Deci de abia pe 3 iulie o sa fiu in vacanta.

Nu ma intrebati de examene. Nu stiu ce a fost cu mine sesiunea asta....

In rest, sunt ok.
Incerc sa ma bucur de soare, de vremea buna, de strand si de prieteni dragi :) de iesiri nocturne, de plimbari... intr-un cuvant de VARA. Caci, da, vara ma simt cel mai bine.

Ps: e putin cam sufocant aerul pt gustul meu, dar nu ma plang. am vrut vara, vara am primit :)

ps2: mi-ati simtit lipsa, aaa? ;;) stiam :) asa ca v-am pus o poza. karoke :))

Practica mai 2010

Un coleg de la Geografie (cei cu care am fost noi in practica) a filmat cam tot ce am vazut. A facut un rezumat bun la cele 5 zile.
Mi se par foarte ok filmuletele, sunt bine realizate si chiar mi-a facut placere sa le vad.

Eu zic ca merita sa va uitati :) si nu pt ca apar si eu pe ici colo:)) ci pt ca sunt mai reprezentative decat cateva pozele facute de mine :)







PS: gasca noastra era exact in spatele celui care filma. Noi stateam in fundul autocarului... si dupa cum am mai spus nu am avut nicio treaba cu restul autocarului. Insa mi s-a parut foarte interesanta ideea asta. Si chiar a iesit foarte tare!

Enjoy :)

ps2: ar trebui sa ma plateasca facultatea ca le fac reclama. reclama gratuita :))

Pe role :)

Ador sa ma plimb cu rolele.
Primele role cred ca le-am avut la o varsta foarte mica... erau din plastic, faceau atata zgomot :)) Cand au aparut cele din silicon a fost mare isterie. Nu toata lumea avea, pt ca nu isi permitea. Dintre toti copii de la bloc doar o prietena avea, erau de la Roxa, tin minte ca toti ne plimbam cu ele. Fete, baieti.. nu conta. Nu conta ca pe mine ma strangeau groaznic (mereu am trait pe picior mare :) ), iar Roxanei cred ca i-ar fi incaput ambele picioare intr-o rola :))

Momentul maxim a fost cand mi-a cumparat mama si mie role. Role bune... cand am intrat si eu in randu lumii. Doamne, cred ca eram cea mai fericita. Nu le mai dadeam jos... Le am de vreo 6 ani. Cred. Mi-am mai cumparat unele, pt ca mi-au placut foarte mult, acum vreun an, dar imi sunt foarte mari.. am crezut ca pot merge cu ele... insa chiar nu se poate. Sunt cu vreo 4 nr mai mari :)) Aaaa. daca are cineva 44-45 la picior si le vrea, sa ma anunte, le dau ieftin.

De cateva zile am inceput sa ies iar cu rolele :) Am iesit de cateva ori cu Ana, imi place ca mergem mult, ne plimbam ore bune. Fata de turele de maxim 2 km pe care le faceam cu prietenele mele de la bloc, cred ca am facut juma de Bucuresti impreuna cu Ana..

Ar trebuie sa se faca o pista si pt role .. speciala. Fara gropi, o mica parte din strada. Ca m-am saturat sa merg pe trotuar si sa ocolesc fiecare groapa, denivelare, canal (seara e si mai naspa, noroc cu lanterna de la telefon)... iar pe sosea imi este destul de frica, sunt multi nebuni. Si in plus, nu e foarte mult loc din cauza masinilor parcate...

sfat: iesiti pe afara... plimbati-va.
coborati cu o statie inainte de destinatie si mergeti pe jos... e atat de placut.
e atat de frumos afara incat e pacat sa stam la calculator...

:)

In loc de noapte buna :)

"As vrea sa innebunesc brusc acum si sa uit. Sa uit de ea si de magia ce o simt cand imi este alaturi. As vrea sa dau timpul inapoi si sa nu o mai cunosc a doua oara. Sau si mai mult sa dau timpul inapoi si sa explic omenirii ca dragostea este cel mai rau lucru ce i se poate intampla in viata. E ciudat, muncesti de-a lungul anilor pentru a construi individul ce iti doresti sa devii iar cand esti aproape gata,cand esti mandru de tine cel care esti,de propria-ti creatie, apare brusc dragostea care darama tot.Toate principiile, toata masculinitatea, luptatorul, caracterul, juramintele, toate se prabusesc la picioarele ei si te trasforma in cea mai moale si siropoasa telenovela latino. Te transforma in tot ce urai mai mult iar ea nici macar nu observa sacrificiul acesta al tau, sacrificiul de sine. Mai grav este ca de multe ori nici tu nu il observi si starea aceea jenanta in care comportamentul, cuvintele, pana si vocea si sperantele se transforma, starea aia pe carea ai luat-o in ras o viata vazand-o la altii,starea aceea te face fericit."

Este un fragment pe care l-am salvat mai demult.
Ii apartine lui Anndrei. Nu mai stiu sigur de la ce postare ca sa pun link. Mie mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa merita sa il cititi si voi :)
O seara placuta!

ps: eu sunt bine, fericita datorita vremii. azi am mers mult pe jos, m-am bucurat la maxim de soare, de muzica... am dat si un examen... am fost si in parc. A fost o zi reusita :)

Sesiuneeeee

Am inceput sesiunea. E oficial.
Pana acum am avut cateva examene, dar erau in presesiune... Am avut de facut si cateva proiecte, insa s-au dus :)

Acu vine partea cea mai grea. Invatatul :)
Marti am examen la Asezari umane. E destul de mult de invatat, dar materia este accesibila.

Weeku viitor sa o iau o pauza si o sa fac o escapada :D ca urmatoru examen il am de abia pe 8 iunie, deci e timp :)

Pe 18 iunie am ultimul examen. Ar fi tare daca as putea sa fug 1-2 zile la mare ca si anu trecut :)
Pe 22 iunie incepe practica de vara care tine pana pe 3 iulie. De pe 22 iunie pana pe 27 iunie suntem la Campulung Muscel. O sa fie tot gasca cu care am fost si acum 3 sapt + multi altii :)
Dupa 27 iunie pana pe 3 iulie, cand oficial suntem in vacanta, facem practica pe Bucuresti :)

Absenta mea este motivata :)
Ma bag la invatat!

16 mai 2004 ...

"vei vedea ca ce e viu nu rezista..."

Azi s-au implinit 6 ani de la moartea bunicii mele...
Nici nu stiu cand a trecut timpu, mi s-a pare ca toate astea s-au intamplat recent...

Bunica era pt mine, dupa mama, cea mai importanta persoana... pana la varsta de 7 ani cred ca am stat mai mult cu ea decat cu ai mei.

A fost... si este... cea mai mare pierdere suferita de mine... cred ca este si singura chestie grava prin care am trecut...
Imi este greu... eu, de obicei, evit sa ma gandesc la asta... incerc sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, ca daca stau mai mult pe ganduri ma apuca plansu... si imi vin in minte atatea si atatea amintiri, vorbe... cred ca prefer sa nu ma gandesc pt ca eu inca mai am remuscari.
Stiu ca aveam doar 14 ani, dar mereu o sa ma invinovatesc pt purtarea mea de atunci... pt lispa mea de rabdare, pt lipsa mea de afectiune.
Asta ma enerveaza cel mai rau.. ca stiu ca eu nu eram asa... ma rog, e bine ca am invatat ceva din lectia asta... nu prea ma cert cu oamenii pe care ii iubesc. sau daca ma cert cu ei ma si impac in aceasi zi, nu las sa treaca seara si sa fim certati... Niciodata nu o sa mai fac greseala asta.. chiar nu as suporta inca o remuscare de genu...

De ziua ei... acum 2 ani ... am scris o postare, tot aici pe blog... am recitit-o... dar nu am modificat nimic. Daca vrei sa o re/cititi -> 02 ianuarie 1934.

Si inchei cu o melodie care bunicii ii placea extrem de mult. Mereu o canta si spunea ca ii aduce aminte de bunicu... Uneori plangea cand o auzea...
Acum ... la randu meu, cand o aud ma intristez....


Drumul ei, sunt sigura, ca intalnit cu cel al bunicului pana la urma... Si sunt convinsa ca oriunde este ... e fericita :)

Bagaje :) iar..

Da... iar plec :) Nici nu am recuperat bine toate orele pierdute in practica de acum o saptamana ca iar plecam. Tot cu facultatea... dar de data asta doar pt 2 zile.
Trebuia sa mergem in Olt saptamana viitoare, dar s-au schimbat cateva chestii si mergem in Valcea.

Sper sa avem parte de vreme buna. Sa nu ploua si sa vedem multe lucruri interesante :)

Nu o sa ma pot bucura in totalitate de acest weekend pt ca duminica (16 mai) se implinesc 6 ani de la moartea bunicii mele... coincidenta este ca 16 mai tot duminica a picat si in 2004... Nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpu... Imi lipseste enorm de mult... o sa revin cu o postare despre ea, dar cu alta ocazie ...

Aveti grija de voi!
Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai placut!
Sa aveti parte de soare si sa va bucurati de el!
Va pup :)

Relatii, varsta si bani

Este un subiect despre care imi este destul de greu sa vorbesc, insa aseara mi s-a intamplat o faza destul de amuzanta :)

Inainte de asta sa va povestesc pe scurt despre mine.
Am primit o educatie destul de stricta, ai mei m-au invatat sa fiu intr-un fel, sa nu profit de oameni, sa nu iau ceva ce nu este al meu, sa dobandesc totul prin munca mea.
Tata mi-a zis sa imi platesc mereu consumatia. Asa mi-a zis tot timpu, sa nu depind de nimeni si sa nu datorez nimanui nimic. Ce mananc sau beau - sa platesc.
Faza cu eu sunt fata si baiatul tre sa plateasca, dpmdv, nu mi se pare tocmai corecta. Recunosc, au fost cateva dati cand am acceptat sa mi se plateasca consumatia, insa cu greu sau pt ca in momentul acela asa am crezut de cuvinta, pt ca sunt momente si automat persoane care nu te fac sa te simti ofensat.
Ma refer la faptu ca unii se ofera sa plateasca pt ca "asa trebuie", pt ca asa au fost invatati de alte tipe, de circumastante .. ci nu pt ca asa simt.

Nu stiu daca este bine sau nu cert e ca mai bine previn decat sa tratez. Nu de putine ori am vazut in jurul meu oameni care isi scoateau ochii pt bani, pt ce si-au luat unul altuia. Si oameni de la care nu te asteptai ca pot face asta...

Daca eu nu prea accept sa mi se plateasca consumatia, cu atat mai putin o sa accept bani din partea cuiva. Gen, sa stau cu cineva pt bani.

Asa.. in mare cred ca am zis ce era de zis ... acum sa va povestesc faza de aseara.

Eram la Ateneul Roman, la recitalul lui Joshua Bell, venit in cadrul Cruciadei Culturii. Recitalul a fost superb, nu pot sa zic ca sunt un fan al acestui gen de muzica, insa chiar m-am simtit foarte bine, la bis aveam pielea de gaina :)... ma rog, nu aici vroiam sa ajung.
Inainte de recital eram pe hol cu fetele... Si un domn (pt ca avea peste 40 de ani) tot se baga in seama cu mine. De fapt domn e un cuvant cam mare, mai bine barbat punct. Se vedea ca e un tip prezentabil si ca face parte din stafful Ateneului asa ca am incercat sa fiu cat de cat politicoasa, ca in alte contexte il dadeam d**** de la inceput :) adica daca eram in alt loc, nu in Ateneu.

Ma intreba ce parere are prietenul meu despre cerceii mei, daca nu il deranjeaza... da ce inaltime am... aaa, eu eram si pe tocuri si cand m-am ridicat in picioare vine langa mine si cica "ne potrivim"... el avand 1.60 pe varfuri si eu 1.90 :)) in gandul meu "da, ca Monica si Iri" ... Simteam ce urmareste, ca fata iti dai seama imediat de privirea acea flamanda, privirea acea care simti ca te scarbeste fara ca persoana respectiva sa puna macar mana pe tine.

Au mai fost tentative de conversatie insa vorbeam destul de monosilabic si plecam. In sfarsit, la final vine la mine si ma intreba daca nu am cumva o carte de vizita, ii zic ca nu. Dupa imi cere nr de telefon, ii zic ca nu i-l dau, ma intreaba de ce, ii raspund ca nu vad rostul, la care imi zice ca poate te sun sa iesim... ii zic ca nu si plec. Stiam ca nu o sa inceteze asa ca data urmatoare cand a venit i-am dat numarul. Numarul gresit :))

Ma gandesc ca a crezut el cand i-am dat numaru... ca gata... am zis de 3 ori NU si dupa i l-am dat, o sa iesim de 2-3 ori si aia e.. m-a cucerit :))
Mi se face o sila maxima de persoane ca astea. Paula mi-a zis ca mai bine il expediam de la inceput, da, recunosc, asa trebuia sa fac... insa am zis ca poate daca ii dau de inteles ca nu ma intereseaza, fara sa fiu nesimtita o sa fie ok.

De fapt, daca stau sa ma gandesc, poate el asa este obisnuit. Sunt sigura ca multe alte tipe in locul meu ar fi iesit cu el. Lumea e plina de curve :) Si poate de aia multe femei sunt tratate asa... cand ai avut parte numai de curve nu stii sa te porti cu o fata/femeie ... crezi ca orice tipa o cuceresti cu nr banilor nu cu nr neuronilor ;)

Oare barbatul acela nu s-a gandit ca as putea sa ii fiu fiica? Oare acasa nu are un copil de varsta mea? Daca la randul ei, fata, ar fi fost asaltata de un tip ca el? E un cerc vicios.
Eu nu stiu cum se face chestia asta. Nu as putea sa stau in veci cu un om asa. Un om care mi-as putea fi tata. Un om cu privirea aceea de animal in calduri.

Daca iti pierzi demnitatea ... pierzi tot. Sa nu te mire de ce dupa aia toti iti bat joc de tine. Odata ce ai acceptat sa inghiti ceva doar pt bani, o sa o faci si a doua oara si a treia... ;)
Dar de fapt...de ce sa te intereseze? Banii conteaza, nu? :)

Sa nu va simtiti vizati...
Toate astea se intampla intr-o alta lume.
In lumea asta fetele stau cu baieti din iubire si baietii stiu sa respecte o fata prin comportament, nu prin "bani=respect"

Noi sa fim sanatosi!

LE: ca tot a venit vorba de bani, va recomand un post genial al lui Andrei. Pe Andrei il gasiti si la recomandari, in drepta. Andrei Ghiorghe . Merita citit :)

Home :)

Am ajuns aseara din practica.
Au fost 5 zile in care am vazut multe, am invatat cate ceva si ne-am distrat... Am fost o gasca super inchegata.
Faza a fost ca practica nu era a noastra, a celor de la Turism, ci practica pt Geografie, dar noi am fost cu profu de licenta. De la noi au fost 12 si restu de la Geografie... nu ne-am inteles sub nicio forma cu ei, ma rog, mai putin cu vreo 4 care erau chiar ft ok... insa de ceilalti nici nu mai vorbesc :))

8 fete... 4 baieti si profu. Un profesor foarte de treaba... poate si pt ca e mai de varsta noastra. Omul e foarte tare, la modu ca e super destept dar ne intelege, stie cand sa glumeasca cu noi si cand sa ne puna sa invatam.
Jumatate din noi l-am ales ca prof de licenta... chiar a fost o decizie buna :)

Zilele astea or sa fie cam full... nici nu am ajuns bine si trebuie sa facem proiecte, harti si sa invatam.
O sa pun pozele in curand si o sa va povestesc pe zile ce am vazut :)
Pana atunci, daca vreti, puteti sa vedeti pe facebook cateva poze

cam asta a fost gasca (lipsesc 2 colege)

si ca sa il plagiez pe Ionut:
VA PUP MAH!!!

Practicaaaaaaaaaaa

Maine plecam... in practica :) 5 zile.
Sunt 5 zile pline. Avem 2000 de km de parcurs ... o sa fie niste zile pline si frumoase.
De abia asteptttttttttttttttttt

In mare, traseul este aceasta:
Bucuresti - Brasov - Sighisoara - Sovata(poza) - Cluj - Turda - Tg Mures - Sovata - M Ciuc - Lacu Rosu - Pt Neamt - Iasi - Vaslui - Bacau - Onesti - Lacul Sf Ana - Sf Gheorghe - Brasov - Bucuresti :)

Acum fac bagajele.
Am un sentiment foarte placuutttttt :D
Presimt ca o sa avem multe de vazut si ca o sa ne distram.
O sa fie soare, peisaje, voie buna si prieteni :)

Nu stiu daca sa imi iau laptopul... ma mai gandesc... prefer sa ma rupt pt 5 zile
Sa ne auzim cu bine duminica seara sau luni :)

Va puuuuuuuuuuuup
Sa aveti grija de voi!!!

ps: La multi ani, Andrei!!!! :)
Din suflet iti doresc multa sanatate, fericire si implinire...
Multa putere de munca .... Sa ai grija de tine!!
Te pup >:D<

La Multi Ani, Anna!!

am zis ca daca tot am inceput sa scriu posturi dedicate persoanelor speciale din viata mea... sa continui...

In primu rand:
La multi ani, bubi!!!!!
Sanatate, fericire, iubire, respect si tot ce iti mai doresti, pt ca le meriti, pt ca esti una dintre cele mai sincere persoanele!
Sa ramai mereu asa :) Si mereu cu sufletul asta... stii ce am vorbit noi, nu?

In al doilea rand.
Ana este colega mea de la facultate si una dintre bunele mele prietene.
Ne-am cunoscut, normal, la facultate. In prima zi de cursuri am intrat eu frumusel in clasa, o incapere cam mica...cred ca am ajunsesem cam tarziu ca bancile erau ocupate. Fiecare statea cu cineva... iar in prima banca era un loc liber, langa ea... si pana sa trec mai departe imi zice: "vino sa stai cu mine" ... si am inceput sa facem conversatie. (mi-a maturisit apoi ca atunci cand a intrat in clasa si a vazut colegii s-a intrebat ce cauta ea la facultate :)) ... s-a asezat in prima banca... iar cand m-a vazut pe mine si-a zis "in sfarsit o persoana normala" a simtit ea ceva bun in mine :))
A inceput perioada cu proiectele si am tot stat impreuna si ne-am dat seama ca suntem cam pe aceasi lungime de unda si am inceput sa vorbim/iesim si in afara facultatii...

Ana e taur... si prietena Andreea e tot taur. Au destul de multe in comun. Sinceritatea ar fi una din punctele comune. Seamana destul de mult la caracter si poate de aceea ne-am imprietenit asa repede ... :) Si prietena mea din generala tot taur e. Taurii sunt buni prieteni... chiar te poti baza pe ei ;)

Cu Ana am vorbit despre orice. Ne-am suportat una pe alta in momentele mai naspa din ultimii 2 ani. Am fost alaturi una de alta ... poate uneori mi-a fost alaturi mai mult decat prietene de-o viata...

Bah bubi*, chiar ma bucur ca ne-am cunoscut!!!
Hai La multi ani!!!!!!! >:D< *toata lumea ii zice asa, nu o alint eu :))))

Jurnalul tatalui meu :)

Da. Tata chiar a avut un jurnal... Incepem alt post personal :)
Am aflat de existenta lui la sfarsitul anului trecut. Mama mi l-a dat intr-un moment in care eram certata cu tata... il avea demult, dar a hotarat ca asta ar fi momentul potrivit sa mi-l dea (app tata nici nu mai stia de existenta lui, chiar nu stiu unde l-a gasit mama :)) )...

Cand am vazut-o pe mama cu caietu acesta (vezi poza) in mana, vechi si mi-a spus ca e al lui tati am ramas socata... i l-am luat si am inceput sa citesc... sunt mai mult de o suta de pagini. E aproape o carte, o carte pe care am citit-o cu drag si cu emotie in cateva ore.
Jurnalul e de cand tatal meu avea 16-17-18 ani. L-a inceput la 16 juma si a continuat si putin dupa 18. Era adolescent. Un adolescent destul de matur pt varsta lui, liceul in Bucuresti, stand cu chirie, vara muncea pt ca ai lui nu aveau destule posibilitati (bunicii mei au fost oameni simpli, de la tara).

Nu cred ca aveti idee cat de mult m-a ajutat acest jurnal. L-am regasit pe EL. Pe tatal meu. TATAL MEU. Sunt mandra de asta, sunt mandra ca e al meu, ca a luptat sa aiba ce are acum, ca a luptat sa isi depasteasca conditia (putea sa ramana la tara, ca alti colegi de-ai lui)...
Sunt mandra de felul in care gandea. De felul lui de a simti... pt ca da... in jurnal vorbeste si de povestea de dragoste dintre el si o fata, ceva mai mica ca el. O copila care nu si-a dat seama cat de iubita si apreciata era... Tatal ei nu era de acord cu relatia, din cate am inteles... se mai intalneau, dar pe ascuns... Am fost invidioasa pe fata asta si in acelasi timp furioasa... tata a suferit mult din cauza ei... jurnalul nu se termina bine... ea o da in bara, se combina cu altul si tata iese lovit.

Il adimir pt ca a pornit de jos. Pt ca a avut o copilarie trista, pt ca tata lui fuma si bea cu toate ca avea zeci de datorii... pt ca vroia din tot sufletul sa termine macar liceu si zicea chiar ca si-ar da ani din viata pt acest lucru... spunea la un moment dat: "mie mi-a fost furata adolescenta si ingradita iubirea... la varsta mea imi lipseste voia buna, veselia. Ma preocupa ziua nesigura de maine in care voi auzi de lipsa banilor" Si sunt multe astfel de pasaje. Mult mai triste... mai dure...
El a reusit in viata. A facut si o facultate. O facultate grea, Politehnica.
Mi-a oferit o copilarie frumoasa, fara lipsuri materiale... o adolescenta linistita... chiar nu mi-a lipsit nimic. Niciodata nu m-a refuzat cand mi-am dorit ceva cu adevarat...
Si poate carapacea asta care o are de aici i se trage.. pt ca a dus o viata mult prea grea. O viata pe care nu a meritat-o...

Acum imi dau seama cat pot sa seman cu el. Avea acelasi valori pe care le am si eu acum. S-a ghidat dupa acelasi lucruri. Iubea oamenii... vroia sa ii vada fericiti.

Si eu stiu ca si el e mandru de mine, cu toate ca nu imi zice/arata. Si stiu ca in adancul sufletului se bucura de fiecare data cand ma cert cu el pt ce imi doresc, pt ca stie ca eu nu o sa renunt. Cel putin nu fara lupta :) Pt ca eu daca eram in locul copilei nu il scapam sub nicio forma... chiar daca ma certam cu lumea intreaga.

Inchei cu un paragraf...

"Ma intreaba mereu daca o iubesc. Intrebarile astea ma cam sacaie, mai ales cand sunt scrise. Spune ca s-a obisnuit atat de mult cu suferinta incat nu-i vine sa creada ca daca va mai fi o lume, nu ma suferi si acolo. Si eu sufar. Dar sunt bucuros ca totusi ma iubeste. Sunt bucuros ca cinva tine la mine, ca ma iubeste. numai pe mine. Chiar daca sufar ca ea nu-i alaturi cu mine, totusi sunt bucuros. Asta face ca suferinta sa fie mai mica. Ea totusi nu crede cu adevarat. Daca ar avea incredere in mine atunci nu mi-a pune astfel de intrebari care te plictisesc. Mie imi place ca imi scrie. Mie imi place oricum. Imi este doar iubita. Prima si as vrea sa fie singura... "

Te iubesc tati! :)

Asta nu-s eu ...

Pt ca saptamana trecuta am avut un vis destul de ciudat... se facea ca eram intr-un tren si intr-o statie am coborat, nu mai stiu pt ce, cert e ca coborasem din tren si m-am departat destul de mult... iar cand mergeam mi-am dat seama ca trenul nu o sa stationeze foarte mult, asa ca am luat-o la fuga inapoi... insa trenul plecase... am alergat dupa el, am incercat sa iau alt mijloc de transport pana la statia umatoare ... insa nu stiam care este urmatoarea statie :) ... asa ca m-am intors pe peron... si am stat... si de aici nu mai stiu ca m-am trezit... insa o sa ii dau eu un final visului... plec de pe peron... si stau departe de gari pt ceva timp. Si data viitoare o sa am grija sa ma urc intr-un tren caruia ii stiu urmatoarea statie...

Pt ca asta nu sunt eu...
Pt ca eu nu obisnuiam sa port o masca care afiseaza un zambet tamp doar ca sa nu fiu intrebata "ce ai?"...
Pt ca au fost momente in care simteam cu ma sparg in mii si mii de bucatele si eu totusi zambeam.
Pt ca am pus la repezeala bucatile si iar s-au spart... mult mai repede decat datile trecute.
Pt ca eu nu eram asa...
Pt ca nu imi place sa fiu asa...

Insa e vina mea... pt ca am facut furtuna intr-un pahar cu apa... m-am agitat cand nu a fost cazul, iar cand a trebuit sa fac ceva am stat...
Pt ca m-am saturat sa ma gandesc, sa fac mii de legaturi ca sa ajung la o concluzie... si mai mult ca sigur o concluzie gresita...
Pt ca sunt convinsa ca mai bine as lasa lucrurile asa...chiar nu are rost. Pt ca oricum nu fac nimic, imi fac doar rau...

Pt ca am fost fraiera... pt ca m-am impredicat de multe ori de aceasi piatra cu toate ca de fiecare data am vazut-o... poate pt ca imi placea sa ma impedic... ca dupa aceea sa ma ridic...
Poate ca pt ca asta am simtit ca trebuie sa fac. Poate pt ca nu am facut ceva tot din acelasi motiv, ca am simtit ca e mai bine sa stau ... sa astept... cu toate ca nici eu nu stiam ce astept.

Uneori e putin mai greu... dar asta e doar vina mea :)
Pt ca trebuie sa arunc masca, pt ca trebuie sa adun bucatile si sa le pun la loc... cu grija...
Inca nu sunt convinsa ca asa e cel mai bine, dar sunt sigura ca asa trebuie. si de data asta o sa fac ce trebuie...
Pt ca imi sunt datoare mie...
Asta chiar nu sunt eu...

si acest post intra in categoria posturilor personale. poate prea personale... si fara rost... asa ca nu incercati sa intelegeti... sau sa faceti legaturi, ca mine :))



pt ca melodia asta imi place mult
pt ca versurile si vocea ma linistesc :)

La Multi Ani, Andreea

*acesta este un post destul de personal, de obicei am evitat sa scriu despre prieteni, dragoste... sentimente... pt ca devin destul de vulnerabila si postura asta nu imi place :) insa imi asum riscul...

La multi ani, Andreea!
Sa iti dea Dzeu putere si sanatate sa le faci pe toate cum ti le doresti!

Andreea imi este una dintre cele mai bune prietene... de fapt, este cea care ocupa cel mai important loc... cu toate ca nu pe ea o stiu de cel mai mult timp, nu cu ea ma intalnesc cel mai des... insa pe ea o simt cel mai aproape de sufletul meu... Mi-a iesit la un test cum ca ea ar fi sufletul meu geaman :) in mod curios chiar e foarte adevarat. Nu de putine ori ni s-a intamplat sa ne dam mesaj in acelasi timp, sa zicem o propozitie in acelasi timp... e una din putinele persoane care ma cunoaste atat de bine incat sa isi dea seama din prima clipa ca am ceva... e genu de prieten care daca te intreaba "ce faci?" e pt ca vrea cu adevarat sa afle raspunsul.

O prietenie adevarata se construieste greu...
Uneori avem impresia ca sunt multe lucruri mai importante si lasam prietenii pe locurile mai codase... Nimic mai gresit, pt ca un prieten adevarat, dupa familie, e cel mai important dar...
aaa... sunt doua proverbe care imi plac foarte mult:
*a scoate prietenia din viata e ca si cum ai scoate soarele din lume. cicero*
*prietenia insemna un suflet in doua trupuri. aristotel*

Pe Andreea am cunoscut-o in vara dinaintea clasei a 9-a, (ea si vecina mea se stiau de mici) intrasem la acelasi liceu, dar in clase diferite, de abia intr-a 10 s-a mutat in acelasi clasa cu mine.. Prietenia noastra a inceput la mare, cum aveam o prietena comuna am decis sa mergem impreuna la mare, un grup de 7-8 persoane... cam toti cu care am fost erau 2 cate 2... si de aici am inceput sa vorbim mai mult, erau seri in care ieseam doar noi doua in club, cred ca in vara aceea (vara lu 2006) am terorizat cluburile din Eforie N. Stateam pana dimineata, dansam, radeam... ne-am facut o gramada de prieteni... a fost una dintre cele mai frumoase veri...

Si dupa mare am pastrat legatura si am ramas prietene pana in ziua de astazi. Un plus al prieteniei noastre ar fi ca niciodata nu a trebuit sa legam nodul prieteniei, pt ca nu l-am rupt... nu ne-am certat niciodata... am fost mereu alaturi una de alta... ne-am incurajat in toate nebuniile :)

Ma opresc aici. Vroiam sa ii fac o supriza pt ca stiu ca imi citeste blogul.
Mai jos sunt cateva poze:

Ranca - noiembrie 2009 :)

Sf Andrei, clasa a 12-a :)

Un majorat, vara lui 2007 :)

liceu, clasa a 11-a :)

1 mai 2007 :)

majoratul Andreei :)

vara lui 2006 :)

tot vara lui 2006...
Sf Andrei, clasa a 10-a

Cred ca mai am sute de poze, acestea sunt alese pe fuga de pe cduri/dvduri pt ca sunt la laptop.

Iar pe final, un fel de cireasa de pe tort:


Pt ca atunci cand zic mare 2006 ma gandesc la melodia asta si tu stii bine de ce... :) "doua gemene cu ochii verzi" :))

Inca o data "LA MULTI ANI!!!!!" sa ai parte de tot ce e mai bun, pt ca meriti :)
Te iubesc mult!!!

ps: va doresc o prietenie la fel de frumoasa ca a nostra si...
un sfarsit de saptamana cat mai reusit :)
Va cam pup :D

Cantec de gasit :)

Vama a lasat o piesa noua. Se numeste "Cantec de gasit".


Asculta mai multe audio Divertisment

Cantec de gasit

Alerg nebun
Si-mi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile
Din viata asta.

Tu poate oi fi
Ascunsa dupa vreun zor de zi
O lume-ntreaga sta intre noi
Dar am un cantec si-am sa cant
Pan’ ai s-auzi.

Am sa-i conving
Pe toti nebunii din viata mea
Sa cante pana cand sunetul
Va sparge si usa ta si-ai
Sa-ntelegi ca nu esti singura

Eu cant si nu ma opresc
Sa stii
Sunt doar jumate’ de om
Alerg
Sa ma topesc in tine si sa ma-ntregesc...

Alerg nebun
Imi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile din viata asta

Ca de obicei, Tudor a compus niste versuri superbe.
Spiritul Vama Veche a ramas la el, indiferent de ce zic toate judecatorile din lume.

Piesa poate fi descarcata gratuit de pe vamamusic.ro :)
Ne vedem joi in Tribute! :)

:)

Ador soarele. Ador vremea aceasta. Ador copacii infloriti.
Sper sa fie frumos de acum :)

Stateam mai devreme pe balcon si ma uitam la soare, la cer, la copaci... la oameni, la copii ... totul prinde viata :) As putea sa stau ore intregi afara.

De acum incepe cu adevarat primavara pt mine.
Role, bicicleta, parc, prieteni, zambete, filme, suc, muzica buna :)

Maine ma duc la Cros. E prima data cand particip. Castig 2 prezente pt sport si posibilitatea unei excursii la mare de 7 zile :)) din 6000 de persoane sigur o sa castig :))

Va doresc un weekend cat mai placut, departe de calculator!
:)

Pt voi: Coldplay - Viva la vida . pt ca ador melodia asta si pt ca de fiecare data cand o aud zambesc :)

Home alone :)

Saptamana asta sunt singura acasa :)

De fiecare data cand raman singura, in loc sa dau petreceri, fac curat :))

De exemplu astazi, am venit de la facultate, m-am dus in piata, mi-am luat legume, am venit acasa si mi-am facut o mega salata, cu rosii, castraveti, porumb, varza, sunca, branza, masline :) a iesit o minunatie ... dupa care m-am apucat de curatenie.

Pana acum mi-am spalat balconul. Am spalat geamurile (acum cel de vis-a-vis ma vede perfect, HD :)))
La mine in camera mai trebuie sa sterg doar praful si sa dau cu aspiratorul.
Insa la baie am de lucru. Aici o sa imi petrec mult timp :)) tre sa frec rosturile, sa spal cada si sa fac curat in farduri si geluri de dush. Credeti-ma, am foarte multe. Colectie :)

Maine as vrea sa termin si restul apartamentului.
Azi termin garsoniera mea :) as putea sa fac o usa prin ghena de gunoi si chiar ar fi o garsoniera. Am camera (cam mica, da merge), am balcon, baie si frigider ...

Sunt un copil exemplar, aaa? :)

Aaaaa.
App

La Multi Ani, Bogdan!!!

Multa sanatate, fericire, noroc si un servici mai bun, de 2 ori mai bine platit si de 2 ori mai putina treaba :P sa ai de 28 de ori mai multa bafta :)
Bogdan este un prieten foarte drag mie :) Cand ne-am cunoscut el avea varsta mea de acu, deci ne stim de vreo 6-7 ani... chiar nu stiu de ce a vorbit cu mine, eu fiind un copil cam retard, dar ma bucur ca am tinut legatura... am avut cate ceva de invatat de la el :)
Te pup mah >:D<
Ai grija de tine!

Weekend :)

Am avut un sfarsit de saptamana destul de interesant :)

Sambata am iesit, cu un grup de prieteni, in parc, in Herastrau. Si pt ca era in desfasurare proiectul "La pedale" am luat si cate o bicicleta. Marturisesc, spre rusinea mea, ca a fost prima data cand m-am urcat pe o bicicleta (de fapt, ma urc si pedalez mai mereu pe una, dar este medicinala :)) ) ... cei cu care am fost au zis ca m-am descurcat destul de bine.... si eu cred asta :) avand in vedere ca nu am intrat in niciun copil, copac, sau orice alt obstacol intalnit :)) app de asta. acum am febra musculara la maini, am tinut de ghidon ca de viata mea :D mi-au aparut si bataturi... culmea e ca nu am facut febra de la flotarile de la aerobic si am facut de la bicicleta :))

La noi la bloc a fost moda cu rolele, toata lumea avea role... sunt ft putini cei cu bicicleta si poate de aici si lipsa mea de experienta... Pe role stiu sa merg inca din clasele primare, cu asta chiar ma laud :D

Iar aseara am iesit cu fetele de la agentie. Am fost prima data in Suburbia, "Girls wanna have fun" asta era titlu serii, dar se pare ca fetele nu prea au avut chef de Suburbia... si nici baietii... la 1 noaptea in tot clubul erau maxim 10 persoane... cu tot cu personal :) Dubios, nu l-am vazut niciodata asa gol.

Dupa am fost in Club A. Aici era exact contrariul. Clubul era mega full... si muzica a fost pe masura :) Ne-am super distrat...
Am mai fost de cateva ori club A si muzica mereu a fost foarte ok. Ma rog, in afara de faptu ca pe jos era numai bautura, cioburi si ca m-a calcat juma de club pe picioare :))

Si astazi pe seara m-am uitat, cu prietenii de la bloc, la Equilibrium, un film pe care il recomand cu caldura.
De vreo saptamana camera mea a devenit cinema. Tata mi-a luat cadoo de Paste un monitor, un LCD mareee, are diagonala de 21 si imi place mult ca nu este dreptunghiluar ca majoritatea monitoarelor, ci aproape patrat si se vede super :P

Am mai vazut "The blind side", "An education", "Ratatouille" si "It's complicated". Nu au nicio treaba unu cu altu, dar din fiecare am invatat cate ceva :)

O saptamana placuta va doresc!
Pt voi: Liquido - Narcotic pt ca de aseara o am in cap si azi am ascultat-o intruna :)