Monday, September 13, 2010

Dor de liceu :)

aceasta este o postare mai veche, o postare nefinalizata (ca multe altele) ... si daca tot a inceput un nou an scolar, m-am gandit ca este o ocazie buna sa termin si eu postarea :)

Pe 11 iunie am stabilit cu colegii de liceu sa ne vedem, la serbarea de sfarsit de an.
Ionel a incercat sa ia legatura cu toti, ne-a sunat pe cate unu si ne-a rugat sa vorbim cu cine am mai pastrat legatura... Ma rog, unii chiar au avut treaba sau examene, altii pur si simplu au bagat scuze ...

Cred ca ne-am strans vreo 10-11. Am fost in liceu, am vorbit cu cativa profesori...
Mie, una, de cand am intrat in liceu mi s-a facut pielea de gaina. Imi veneau in minte atatea si atatea amintiri, cate emotii am avut in prima zi de liceu... cate emotii am avut in ultima zi de liceu.
Baile... in care eram trimise, in clasa a 9-a, sa ne demachiem de diriga :))

Bancile, prietenele noastre eterne. In fiecare pauza alergam sa prindem o banca libera :)

Balul. Care a fost peste asteptarile mele, de fapt, cred ca peste asteptarile tuturor. Ne-am mega distrat... Am ras, am dansat pana cand ne-au dat afara. Am simtit ca suntem cu adevarat o clasa unita.

Mi-e dor de liceu, dar, ca sa fiu sincera, imi place mai mult la facultate. Cred ca mi-e dor de liceu datorita varstei, 14-18, adolescenta ... perioada frumoasa intre copilarie si maturitate (cat de cat) ... primu sarut adevarat, prima dragoste... Mi-e dor de nebunia de atunci, de orele petrecute prin parcuri, cand lipseam de la ore, de rastele interminabile, de biletele pe care ni le trimiteam intre noi, de beep uri... Daca iti dadea beep inseamna ca se gandea la tine :) Mi-e dor de un 4 :)) de clopotel... mi-e dor sa imi aud numele la catalog, de emotia cu care stateam cand trebuie sa ne asculte si se deschidea catalogu mai spre final...

Cred ca dorul asta ascunde de fapt frica pe care o am de responsabilitati. Incep anu III, imi dau licenta si trebuie sa ma hotarasc ce vreau sa fac mai departe. Am idei, dar sunt planuri mari. Si planurile mari sunt pt oameni mari, hotarati... si mie imi este frica... foarte frica...

3 comments:

Anna said...

Vezi, de asta era bine pe vremea mea...in cinci ani iti trecea frica. O sa fie bine. Poti pleca oriunde. Poti face orice. Deschide-ti doar fereastra sufletului si intr-un magic moment afla-vei cata Lumina va veni sa te indrume.

andreea said...

m am intristat.... ce frumos era :( ...pacat ca toate trec asa de repede ....

andreea said...

@ Anna - sper sa fie bine. Multumesc mult

@ Andreea - da, ai dreptate... cei mai frumosi ani au fost.. si sunt si astia. o sa ne fie dor ...