e ciudat cum de aproape o luna o persoana era undeva sus ( in ochii mei ) si de atunci tot cade, cade, cade ... si eu nu mai fac nimic, nu ii intind mana sa se ridice... de ce? pt ca mi-am dat seama ca nu merita ... sper doar ca in momentul in care acea persoana isi va da seama ca greseste si ca face totul gresit nu va fi momentul in care va ramane singura ( persoana ;) nu e feminin, nici mascultin, e neutru :D ) ...
e ciudat cum noi oamenii ranim de cele mai multe ori exact persoanele care ne iubesc si ne vor binele... mai grav e cand si noi iubim acele persoane ... cu toate ca timpul trece, ranile raman... si mai e ciudat ca atunci cand ne certam cu cineva cand suntem suparati pe cineva, in momentul acela, ne gandim doar la lucrurile rele, doar la amintirile neplacute... ( e doar parerea mea, chiar daca nu vorbesc la pers I )
mereu am zis ca ar trebui sa ne purtam de doua ori mai atent cu persoanele care ne iubesc, sa analizam de doua ori... trebuie sa sti cum sa refuzi pe cineva, fara sa ranesti... sa stii cum sa certi ... e bine sa te pui in locul persoanei respective... o sa vezi ca iti vei schima atitudinea.
adevarul de cele mai multe ori este chiar in fata noastra, dar rar avem curajul sa-l privim in ochi... mie de o luna mi-a cazut valul ... ar trebui sa plec acum, nu? da, dar raman... de mila, sau poate chiar din afectiune... poate la un moment dat o sa intind mana, sau mai degraba celelalt obraz ;)
inca sper ca se va mai schimba ceva, ca acea persoana se va lovi de pragul de sus mai repede ...
nu incercati sa ma intelegeti :)
repet: chiar daca postul nu este scris in totalitate la pers I , se refera doar la persoana mea... mie mi s-au intamplat toate astea ... si doar eu am tras conculzile de mai sus
No comments:
Post a Comment