Dor de liceu :)

aceasta este o postare mai veche, o postare nefinalizata (ca multe altele) ... si daca tot a inceput un nou an scolar, m-am gandit ca este o ocazie buna sa termin si eu postarea :)

Pe 11 iunie am stabilit cu colegii de liceu sa ne vedem, la serbarea de sfarsit de an.
Ionel a incercat sa ia legatura cu toti, ne-a sunat pe cate unu si ne-a rugat sa vorbim cu cine am mai pastrat legatura... Ma rog, unii chiar au avut treaba sau examene, altii pur si simplu au bagat scuze ...

Cred ca ne-am strans vreo 10-11. Am fost in liceu, am vorbit cu cativa profesori...
Mie, una, de cand am intrat in liceu mi s-a facut pielea de gaina. Imi veneau in minte atatea si atatea amintiri, cate emotii am avut in prima zi de liceu... cate emotii am avut in ultima zi de liceu.
Baile... in care eram trimise, in clasa a 9-a, sa ne demachiem de diriga :))

Bancile, prietenele noastre eterne. In fiecare pauza alergam sa prindem o banca libera :)

Balul. Care a fost peste asteptarile mele, de fapt, cred ca peste asteptarile tuturor. Ne-am mega distrat... Am ras, am dansat pana cand ne-au dat afara. Am simtit ca suntem cu adevarat o clasa unita.

Mi-e dor de liceu, dar, ca sa fiu sincera, imi place mai mult la facultate. Cred ca mi-e dor de liceu datorita varstei, 14-18, adolescenta ... perioada frumoasa intre copilarie si maturitate (cat de cat) ... primu sarut adevarat, prima dragoste... Mi-e dor de nebunia de atunci, de orele petrecute prin parcuri, cand lipseam de la ore, de rastele interminabile, de biletele pe care ni le trimiteam intre noi, de beep uri... Daca iti dadea beep inseamna ca se gandea la tine :) Mi-e dor de un 4 :)) de clopotel... mi-e dor sa imi aud numele la catalog, de emotia cu care stateam cand trebuie sa ne asculte si se deschidea catalogu mai spre final...

Cred ca dorul asta ascunde de fapt frica pe care o am de responsabilitati. Incep anu III, imi dau licenta si trebuie sa ma hotarasc ce vreau sa fac mai departe. Am idei, dar sunt planuri mari. Si planurile mari sunt pt oameni mari, hotarati... si mie imi este frica... foarte frica...

....

Imi place mult melodia asta...
Nu stiu cum sa imi scuz lipsa mea de aici. Va pot spune doar ca trec printr-o perioada incarcata cu mult prea multe sentimente... nici eu nu pot sa ma inteleg.. si daca as scrie pe aici, cred ca ar fi mai rau. M-ati considera nebuna :)

Mi-e dor de mine... cea de acum 2-3 ani...
Incerc sa fiu tare, sa nu mai zic nimic, sa nu mai fac nimic... pt ca oricum e in zadar... destinatia e aceasi... S-a dus totul. De fapt, cred ca totul a fost doar pt mine...

ps: revin ... incerc terapia prin scris :)
ps1: chiar imi era dor de blog. sper ca nu mi-am pierdut cititorii ...

Despre sanatate. Si spitale.

Sa o iau de la inceput.
Joia trecuta mami si-a rupt mana, mana stanga. A alergat dupa masina, a cazut si s-a proptit in palma. S-a dus la Spitalul Sf Ioan si acolo i-au pus mana in ghips exact asa cum era dupa cazatura, adica stramba... nu i-au tras de ea ca sa revina in pozitia normala... pt a se suda cum trebuie. Vineri deja incepuse sa i se umfle degetul mare, era umflat si vanat. La fel si mana... si avea dureri mari... A mai stat weeku si luni dimineata am mers la Municipal. Doctorii de acolo si-au pus mana in cap cand au vazut in ce hal este pus ghipsu... si au chemat-o a doua zi dimineata sa ii scoata ghipsu si sa vada ce si cum.... ca poate nu ajunge la operatie, dar deja trecusera 4 zile... 4 zile in care mana a stat prost in ghips si probabil se sudase putin.

Marti dimineata. Am plecat de acasa cu gandu ca nu e prea grav, ca scapam repede si venim sa ne culcam. I-au facut analizeze, i-au gasit o mica problema la inima (pe fond nervos, nu e ceva care se poate trata), i-au scos ghipsu si ne-au pus sa asteptam sa se elibereze sala de operatii ca sa poata intra.
De aici incep emotiile. Doctorul ne-a zis ceva de genu: "nu vreau sa vorbesc urat despre colegii mei, insa va zic doar atat: e mai rau decat la inceput (atunci cand si-a rupt mana) " adica daca ar fi venit de joi probabil un ghips pus bine ar fi rezolvat treaba...

Asa... si acum despre anestezie... Noi credeam ca o sa ii faca anestezie partiala, ca e vorba de mana... nu ar avea rost sa ii faca totala... si mai ales fiind mami are probleme mari cu tensiunea si mai nou gasisem problema la inima.

Dar nu, domnu doctor ne zice ca o sa faca anestezie totala, e mai bine pt dansu ca sa nu se miste deloc si toate astea....

Chinu acum incepe... in momentul in care au luat-o la operatie am simtit ca imi fuge pamantu de sub picioare * tin sa precizez ca eu am fost in spital doar cand m-am nascut, cand mi-am rupt mana si cand mi-am facut analizele obligatorii... nu am avut nicio operatie, nicio chestie care sa necesite internare... si in rest am mai fost in 2-3 vizite... IAR mami la fel, nu a avut nicio operatie, nicio mana/picior rupt... deci nu am vazut-o niciodata in spital* ... am sunat-o pe vecina mea, Flori, sa o rog sa vina sa stea cu mine, pur si simplu simteam ca pierd controlul. Am inceput sa ma gandesc la mii si mii de chestii... ca daca nu prinde anestezia, daca ii pune mai mult, daca o sa ii creasca tensiunea si o sa apara complicatii...

Dupa 2 ore de stres... a urmat (dupa parerea mea) cel mai groaznic moment. am vazut-o pe mami pe targa adusa din sala de operatii... tocmai se trezea si respira asa greu, parca suspina... nu stiu cum sa explic ca sa intelegeti macar 1 % din ce am simtit eu atunci. Cand am vazut-o asa am crezut ca au aparut complicatii, ca nu poate sa respire... Mi s-a pus negru in fata, tremuram si am inceput sa plang si sa ma duc dupa targa... Am avut noroc cu Flori care m-a tinut si mi-a zis ca e normal, asa se intampla cand se trezeste din anestezie... Dar eu de unde puii mei sa stiu?

Au dus-o la postoperatoriu. Am reusit sa intru acolo, am vazut-o... era cam molesita, fara vlaga. Stiu, e normal, incercam sa imi repet singura in gand, dar tot nu puteam sa ma opresc din plans... m-am dus la ea... a reusit sa imi zica 2-3 cuvinte... ca o doare si ca nu vrea sa mai treaca prin asta niciodata... Dupa operatie avea tensiunea 20 si pulsul 130.... a fost cam naspa...

Dupa asistenta mi-a zis ca trebuie sa merg la farmacie sa ii iau cateva chestii. Nu are rost sa va zic ca m-a pus sa cumpar 2 fiole de nush ce medicament si ca una dintre ele i-a vandut-o doamnei care avea un baiat la operatie la pretul de 2... astea sunt povesti si povesti... si a trebuit sa cumpar pana si pansamente si glucoza (sau cum se numeste chestia din perfuzii) ... deci...

Apoi m-am dus sa ii mai iau ceva de manacare... am mai reusit cu greu sa intru la ea... si am vorbit. Mi-a zis ca s-a speriat mult, ca i-a fost foarte frica de anestezie, ca ii era foarte frica pt mine. Eu tot eram speriata, o intrebam daca e bine... ea imi tot zicea ca da, si ca sa stau linistita ca nu ma lasa ea singura ...

La 5 m-au dat afara din camera, ca s-au terminat orele de vizita... mi-au zis sa revin a doua zi... Am plecat din spital cu sufletu in gat... nici nu pot sa explic cat de speriata eram. As fi vrut sa imi dea un scaun sa stau acolo, la picioarele ei... sa vad eu ca este mai bine...

Pe seara am zis sa o sun. Ii lasasem telefonu sub perna, dar o mana o avea operata si cealalta cu branula, si oricum nu putea sa se foloseasca bine nici de ea... Nu ma asteptam sa raspunda... dar a raspuns :) avea o voce ok, mi-a zis ca a si manacat, ca a fost singura la baie... ca ea si un baiat sunt singurii care merg pe acolo :) Atunci mi-a revenit inima si mi-am dat seama ca raul a cam trecut ....

A doua zi de dimineata m-am prezentat la spital... Si o vad... un doctor o ducea la radiografie... cand am vazut ca merge pe picioarele ei, ca e vioaie m-am dus am luat-o in brate, eram in culmea fericirii :) .. dupa i-au facut externarea... si acum trebuie sa mergem zilnic la pansat... luam antibiotice si niste calmante pt dureri... am inteles ca dupa operatie i-ar fi dat morfina ... m-am cam speriat pt ca stiu ca morfina se da in cazuri grave... dar...

Zilele astea cat am stat prin spital, de dimineata pana seara am realizat cat de norocoasa sunt pt ca sunt sanatoasa... m-am ingrozit la fiecare poveste auzita in spital... si chiar m-a pus pe ganduri... oare noi, cei care suntem sanatosi, pretuim cu adevarat lucru asta? ne dam seama cat de importanta e sanatatea? ...

ps: m-au ajutat foarte mult si oamenii de langa mine... cred ca mi-au sunat incontinuu telefoanele... am tot primit mesaje.. si pe net si chiar m-au fost de folos.
E un sentiment frumos cand vezi ca nu esti singur si ca sunt oameni care se gandesc la tine.
Multumesc inca o data! :)

ps1: imi cer scuze daca textul are greseli sau este greu de citit... nu cred ca am fost foarte coerenta :)

Acuma stiu ca marea ma asteapta :)

Am tren peste 4 ore :) Plec la mare... in Vama Veche.
Stau pana luni... merg la Festivalul Folk You.

Vremea am inteles ca este foarte buna. Oameni misto. Mare. Concert. Am cam toate ingredientele pt o mini vacanta reusita :)

ps: v-am mai zis ca iubesc vara?
e anotimpu meu preferat :) - cred ca datorita zilei mele de nastere- :D

aveti grija de voi
puuup

Ganduri...

Stiu cum e. Stiu cum e cand atunci cand intru pe un blog nu gasesc nimic nou. Si nu imi place... am cateva bloguri pe care le citesc zilnic si ma enerveaza sa nu gasesc postari noi.

Ma gandesc serios sa imi caut ceva de munca. Mai toti prietenii mei lucreaza sau vor lucra in curand... si nu e ideea de turma, ci doar ca as vrea sa fiu si eu utila si sa castig macar jumatate din cat consum.

Nu stiu unde as vrea sa lucrez ca sa incep sa caut ceva... As vrea ceva pt cateva luni pt ca o sa vina un an greu, anul 3... si licenta si nu cred ca o sa am timp foarte mult.

Ai mei deocamdata nu mi-au zis nimic... mi-au mai zis ei sa imi iau un job ca vreau prea multe, dar nu mi-au pus sulita-n coaste... Pe de-o parte as vrea sa ma bucur de vara, de vacanta, pt ca mai mult ca sigur va fi ultima vara linistita, pe de alta parte as vrea sa am banii mei si sa nu depind de ai mei...

Schimband subiectu... am avut un weekend foarte frumos. Cu soare, mare si oameni frumosi ... printre ei se numara si Sarilla, Dodo, Bianca ... ma bucur ca v-am revazut :)

Am avut parte de multa liniste... mi-am facut putina ordine in ganduri...
E uimitor, marea de fiecare data ma linisteste si imi incarca bateriile ...

Revin...

I'm back. Campulung Muscel

Well... I'm back :)
M-am intors de aseara, insa pana la ora asta nu cred ca am stat treaza mai mult de 3 ore :)) Eram franta, franta. Cred ca am imbatranit ca anu trecut aveam mai multa baterie :))

Practica a fost una stationara, adica am dormit intr-un singur loc, in Campulung Muscel si am avut trasee zilnic.
A fost destul de lejera practica. Pleacarea era in fiecare zi la 9, lucru mare pt noi :)), si ne intorceam destul de devreme la hotel, pe la 4-5 maxim eram inapoi... la celelalte practici plecam la 7-8 si ne intoarceam seara...

In mod normal ar fi trebuit sa fiu odihnita, pt ca la pranz puteam sa dorm. PUTEAM. Insa nu s-a intamplat asta deoarce camera noastra era langa a baietiilor si pe hol, in dreptul camerei noastre era o masa, o canapea si scaune... si o priza ... si ghiciti ce a stat in priza mereu? Sistemu de boxe :)) In primele zile am incercat sa dorm, insa mai mult rau imi faceam, dupa m-am lasat bagubasa. Aveam dopuri de urechi si tot nu reuseam sa dorm.

O sa pun programul zilele astea. Sa va povestesc ce am facut si ce am vizitat in fiecare zi.

Tot ce va pot spune acum e ca a fost o practica reusita. Mi-am dat seama cat sunt de norocoasa ca am posibilitatea sa vad atatea locuri frumoase si ca sunt inconjurata de oameni dragi.
Facultatea asta are un mare avantaj fata de altele. In primu rand vedem locuri superbe, locuri neobisnuite, locuri care multi nici nu isi imagineaza ca exista in Romania si le cauta in afara tarii... Si in al doilea rand, ajungi sa cunosti oamenii. Sa interactionezi cu ei... Cati dintre voi nu zic ca aveti prieteni buni in facultate? Ia stati cu ei, in aceasi camera zi de zi ... atunci cunosti omul. Intr-o saptamana ajungi sa cunosti un om mai bine decat intr-un an de facultate, stand zi de zi.

Mai avem avantajul ca ne cunoastem intre noi, toti din an. Nu ne stim doar persoanele din grupa si cu restul sa ne stim doar din vedere...
Ne-au pus in aceasi oala pe toti. A trebuit sa interactionam. Ne-au dat proiecte in comun.

Sunt 100 % multumita de alegerea facuta. Si nu neaparat pt practici. Ci pt ca simt ca fac ceea ce imi place cu adevarat. Pana si temele zilnice din practica ne-au placut.

Revin.
PS: m-am gandit de cateva ori la voi :)

PUP

Plec, plec ... pleccccccccccccccc :)

Bagaje.
Ador sa fac bagaje. Imi fac lista inainte cu o zi si imi trec acolo tot ce am nevoie, ca sa fiu sigura ca nu uit nimic. E foarte eficienta metoda :) Daca imi vedeti lista va speriati :))

Si trolleru meu, saracu, e cam full. Zici ca plec pt o luna, nu pt o saptamana... dar merg pe principiu ca mai bine in plus decat in minus :)

Noroc cu facultatea ca mai plec si eu :)
De fapt si cu Vama. Cred ca nu e luna in care sa nu calatoresc. Si asta e bine... sa nu ma plictisesc... o viata monotona pt mine ar fi deprimant

Ne auzim pe facebook :)) traiasca netu :))

Va puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup